loading

Start/Stop.

Din pântecele mașinii ies scântei care aprind o tuse guturală, de bariton. Înăuntru e un miros de căldură fierbinte cu care aerul condiționat se amestecă neplăcut, ca sarea cu limonada. Degetele mele de pianist încep ritualul de vară: oprește aer – deschide geamuri și trapa – mută pe Bluetooth – Andrei’s Iphone – Itunes. E […]

Grigore

În orice casă, oricât de proaspăt construită ar fi, se ascunde cel puțin un gândac. Mare, negru și lucios, ca un pantof din piele lăcuită.

Probabil că există timid în bezna de sub albul pereților voștri din rigips, pe sub flintele din carton presat pe care vi le-ați cumpărat de la magazinul de bricolaj, pe sub podelele moi, îmbibate cu detergent biodegradabil din portocale, peste care vă calcă afabil copiii și pisica.

Parazitul de sub pielea casei voastre, martor tăcut al cotidianului diurn.

Băiatul de la Starbucks

O oră de pierdut între două întâlniri, inutil să mă întorc și să plec de la birou. Așa că intru într-un Starbucks și-mi iau grande-latte-cu-cafea-mai-tare-fără-frișcă. “Și fără alte arome?” “Fără alte arome”. Băiatul de la Starbucks are o freză perfectă, de Superman. “Mai bună ca a mea”, constat sec.

Între toleranță și naționalism

Ca o confesiune nesolicitată am purtat fuste și rochițe. Mda. Erau armura cu care-mi începeam o zi normală de joacă, de-a lungul căreia mă transformam, pe rând, în posesor de păpușă Arădeanca, cu ochii șterși și remachiați cu pix, în tată de urs trist, cu nasul răscusut, în câine afabil de apartament împodobit cu cordonul […]

Vacanța lui Liviu

Pentru Liviu a venit, în sfârșit, vacanța mare. O da! A așteptat-o o veșnicie! Școala e atât de grea fără vacanță. Practic întregul scop al școlii este să iei vacanță! Dar Liviu e trist. Nu poate să se bucure cu adevărat de vacanță: Liviu e pedepsit! A luat nota 4 la purtare. Și copii cu […]

"Whatever keeps the boat afloat…"

Curtea de Apel București. Cald. Aștept la umbră un prieten, în fața ieșirii dinspre Domnița Bălașa. Când dintr-o dată, o văd: o femeie între două vârste, nici frumoasă, nici urâtă, nici grasă, nici slabă. Are o fustă neagră peste genunchi, o cămașă albă, deschisă trei nasturi, de sub care se vede un neglijeu fără forme.

1 iunie

Am murdărit fiecare cameră din viața mea cu foarte multe gânduri. De la cele mai simple, dar persistente, la cele care te țin treaz noaptea și-și găsesc dezlegarea după un duș fierbinte în dimineața următoare.

Cel mai bine însă m-am simțit în camera mea de copil de la patru ani, cam la vârsta pe care o are Mihnea acum.