June 7, 2017
"Whatever keeps the boat afloat…"
Curtea de Apel București. Cald. Aștept la umbră un prieten, în fața ieșirii dinspre Domnița Bălașa. Când dintr-o dată, o văd: o femeie între două vârste, nici frumoasă, nici urâtă, nici grasă, nici slabă. Are o fustă neagră peste genunchi, o cămașă albă, deschisă trei nasturi, de sub care se vede un neglijeu fără forme.
Femeia vine preocupată spre mine, cu pași scurți și vioi, vorbind repede la telefon, cu gesturi mărunte, de veveriță. Deodată, se oprește ca trăznită: în fața ei, zace colorată în soare biserica Domnița Bălașa. Continuându-și conversația, femeia schimbă mâna și-și face mecanic trei cruci scurte, cu viteza și abilitatea unui maestru kung-fu.
A treia mișcare îi este însă fatală: își lovește cu mâna telefonul, care cade pe trotuar cu un pocnet sec. Se apleacă, îl ridică, îl suflă de trei ori și-i face și lui teleghidată tot atâtea cruci scurte. Apoi, continuându-și conversația, trece pe lângă mine cu pași mici, dar siguri, privind în pământul care nu-i înghițise telefonul.
“Whatever keeps the boat afloat…”, îmi zic și-l salut cu privirea pe prietenul care a ieșit din Curte.
– De ce n-ai răspuns? Te-am sunat, îi strig.
– Mi-a căzut căcatu’ ăsta pe jos, îmi arată el spre telefon și s-a făcut piese.
– Aha… Cruci i-ai făcut? îl întreb amuzat.
– Ce-ai frate?
– Nimic, doar zic. Hai să mergem.
*
Foto credits: Cristina Ciutan
Sursă: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Biserica_Domnita_Balasa.JPG
Recent Comments