Andrei Tudor Dumitrescu

Pentru Liviu a venit, în sfârșit, vacanța mare. O da! A așteptat-o o veșnicie! Școala e atât de grea fără vacanță. Practic întregul scop al școlii este să iei vacanță!

Dar Liviu e trist. Nu poate să se bucure cu adevărat de vacanță: Liviu e pedepsit! A luat nota 4 la purtare. Și copii cu nota 4 la purtare stau în casă chiar și peste vacanță. Sau așa cred părinții si câțiva dintre fraierii lui de colegi – din fericire nu mulți – care își închipuie că nota la purtare este totul!

Mda. Liviu nu o să piardă vacanța aceasta. O să-și păcălească el părinții cumva. Habar n-au ei de câte ori i-a mai păcălit și nu s-au prins. Habar n-au de fapt părinții cât de naivi sunt. Tot timpul au încredere în el. De parcă n-ar avea încotro. De parcă ar vrea cu tot dinadinsul să aibă încredere. De parcă ar spera că Liviu o să se schimbe într-o zi și o să fie și ei fericiți. Și uite așa, de fapt, părinții lui Liviu n-au nicio putere asupra lui. Treaba lor! Din partea lui Liviu, n-au decât să moară proști. Liviu are o vacanță de petrecut.

Ah, dar nota aia nu se șterge singură din catalog. Ce n-ar da Liviu acum să n-o mai aibă! Toate spinner-ele pe care le-a confiscat de la fraieri peste an, cele doua PSP-uri Portable, o armată de kendane și chiar undița pe care i-a dat-o Olguța în toamnă. Pe toate le-ar da. Bucuros. Și n-are cui.

Liviu se lipește cu nasul de geamul rece din dormitorul părinților și se uită pierdut în spatele blocului. Toți sunt bă afară. Toți! Marian, Gabi, Cati, Nicu, Olguța, Șerban. Lui Liviu i se umezesc puțin ochii și buza de jos începe să-i tremure incontrolabil. Până și șmecherul ala de Vic. Până și ală pe care l-a scăpat astă iarnă de o mamă de bătaie ce era să-și mănânce de la părinții unor copii pe care încercase să-i prostească.

Liviu își șterge lacrimile imaginare. Gândește, Liviu, gândește! Vin copiii ăștia zi de zi la tine la ușă să te lase afară și ai tăi nimic. Tre’ să faci cumva. În scurt timp o să uite de tine și vacanța a venit degeaba.

Lui Liviu îi cad atunci ochii pe Sorin. Lung și palid ca o țeavă de cornete, Sorin stă la o parte de ceilalți copii, rezemat de gard și-i privește mefient cum se joacă. Îl știe de multă vreme pe Sorin și-l disprețuiește. Sorin s-a ținut după el ca gândacu’ după pâine de când îl știe. Sorin. Sorin…

Sorin! Hai că-i dă lui Sorin jucăriile lui. Sorin e ascultător. I le dă lui și ăsta poa’ să le împartă cu ăștilalți, dar să le spună că-s de la el! Să le spună că-s de la Liviu. Și să se joace cu ele până când Liviu găsește o soluție să scape de părinți. Sau de patru’ ăla, că de părinți n-ai cum să scapi. Nu încă.

Sorin! ❤️

De la o vreme, Liviu e agitat. Parcă nu mai e el. Școala s-a terminat de multișor. Ce zic? Lui i se pare o eternitate. Și el? El ce-a făcut? N-a rezolvat nimic! Sorin nu-l ascultă tot timpul. Nu-i mai aduce jucării înapoi, pe unele i le aduce stricate. A adus în grup chiar câțiva copii care nu-l plac pe el! Pe Liviu! Așa că gata. În după-amiaza asta când o să vină pe la el, Sorin o să-i dea jucăriile înapoi și o să-i lase bicla pe scară. Nu mai are rădbare cu el. Mocofanul ăsta o să-i mănânce toată vara. Și știți ceva? Pare că-i mai și place.

– Sorine, pleacă.
– Nu.
– Pleacă bah, Sorine că te bat.
– N-ai tu tupeu, Liviule.
– Pleacă măi Sorine, te rog frumos.
– Nu plec.
– Uite, îți las PSP-ul meu.
– Aș.
– Și-ți dau și undița mea!
– Nu-mi place pescuitul, Liviule.
– Sorine, pleacă!
– Că ce?
– Că-i pun pe toți ăștia din spatele blocului să te bată.
– Haha, Liviule, ăștia sunt prietenii mei.
– Așa crezi tu, spune Liviu furibund, în timp ce se repede furios la geam începând să strige după Olguța și Gabi și Cati și Rovana. Fetele lui. Astea sar sigur pentru el.

Sorin iese val vârtej din casă, cu jucăriile la el.

Ia uite bă curaj pe Sorin! N-am ce să fac, își spune Liviu. Îl spun lui tata și lui mama.

O să râdă de mine? O să mă critice? O să ofteze a disperare? O să se îngrijoreze? Asta e! Dacă eu nu mă bucur de vară, nimeni nu se bucură!

Ați auzit, băi? Nimeni nu se bucură dacă Liviu e trist!

Hai la culcare! Și nu mai stați pe feisbuc!