July 19, 2017
“Cea mai frumoasă cafea”
Femeia intră cu greu în mașina mică, ajutată de brancardier. Vlaga i-a ieșit din corp, cum iese culoarea dintr-o tempera stropită cu apă. Își cere geanta. Caută în ea și scoate o tabacheră din piele brună cu irizații roșiatice, ca o mască aztecă. Scoate o țigară și începe s-o fumeze. Sudează două țigări până să-mi zică […]
July 9, 2017
Lăbuș
Cățelul maidanez, gras și bătrân stătea la intrarea în parc. Cu ochii tulburi, plini de cerneală, blana brun decolorat, spatele lat de atâția ani. Avea aerul unui brad uscat. Nu-i era frică de trecători și biciclete, îi păreau cunoscute și indiferente ca asfaltul fierbinte în care se proțăpise. Doar nasul i se mișca umed și […]
July 6, 2017
Țânțarul
Nimeni nu-și pune problema abisului care se cască în existența și așa scurtă a acestei vietăți nesuferite în lumea noastră, atunci când plouă. Nimeni nu se gândește cum corpul lui musculos cât un fir de păr trebuie să supraviețuiască printre meteoriții uriași de apă sau printre lamele gigantice de vânt, care taie orizontul și-l […]
July 1, 2017
43 de grade
43 de grade frumoase.
Nu este tăria din burbonul care mă privește nemișcat în sticlă, ca oja de unghii. Este temperatura de afară. E o căldură de purgatoriu în care își ispășesc păcatele cei rămași peste week-end în oraș.
Sunt unul dintre norocoși: plec să cumpăr vin roz și apă plată și minerală și iaurturi și fructe și bere și gheață la pungă.
“Ia și înghețată”. Și înghețată.
June 30, 2017
Start/Stop.
Din pântecele mașinii ies scântei care aprind o tuse guturală, de bariton. Înăuntru e un miros de căldură fierbinte cu care aerul condiționat se amestecă neplăcut, ca sarea cu limonada. Degetele mele de pianist încep ritualul de vară: oprește aer – deschide geamuri și trapa – mută pe Bluetooth – Andrei’s Iphone – Itunes. E […]
June 26, 2017
Grigore
În orice casă, oricât de proaspăt construită ar fi, se ascunde cel puțin un gândac. Mare, negru și lucios, ca un pantof din piele lăcuită.
Probabil că există timid în bezna de sub albul pereților voștri din rigips, pe sub flintele din carton presat pe care vi le-ați cumpărat de la magazinul de bricolaj, pe sub podelele moi, îmbibate cu detergent biodegradabil din portocale, peste care vă calcă afabil copiii și pisica.
Parazitul de sub pielea casei voastre, martor tăcut al cotidianului diurn.
June 21, 2017
Băiatul de la Starbucks
O oră de pierdut între două întâlniri, inutil să mă întorc și să plec de la birou. Așa că intru într-un Starbucks și-mi iau grande-latte-cu-cafea-mai-tare-fără-frișcă. “Și fără alte arome?” “Fără alte arome”. Băiatul de la Starbucks are o freză perfectă, de Superman. “Mai bună ca a mea”, constat sec.